Momentul "Golden Buzz" la emisiunea Românii au talent

Cu toate că a scăzut faţă de primele ediţii, audienţa Românilor (care) au talent rămâne imensă. De 10 ori mai mult public decât au avut manifestaţiile din cele mai populate zile de după adoptarea ordonanţei: din 40 de televizoare deschise, mai bine de 10 erau pe PRO TV vineri, 17 februarie. O banalitate pe care o repet: televiziunea e ca viaţa cotidiană. Trebuie să pară aceeași și trebuie să se înnoiască în același timp. De câte ori te simţi bine să ai o zi excepţională? Mai mult: nu ţi-ar plăcea ca ziua excepţională să vină cu regularitate, astfel încât așteptarea și juisarea să se ceară una pe cealaltă? Românii n-au talent tot timpul, ci mai degrabă primăvara. Până și distribuţia sezonieră e calculată. Show-urile de toamnă trebuie să relaxeze, după veri dinamice. Cele de primăvară trebuie să energizeze, după ierni pasive, petrecute la diverse guri (sobă, șemineu, metrou Piaţa Victoriei).

Nimic nou în organizarea acestui an, dar e greu de găsit distribuţie mai bună. Dacă mă-ntrebaţi pe mine, un juriu ideal, care ar combina vedete de la Pro și de la Antenă, i-ar cuprinde pe Florin Călinescu, Tudor Chirilă, Delia, Loredana Groza și Horia Brenciu. Poate și Mihaela Rădulescu. Dar cum nu sunt telespectatorul ideal și cum cred în cultura de masă la fel de mult ca-n viaţa de zi cu zi, cred că Andra e un bun atractor de public popular, iar Andi Moisescu, de public corporatist. Despre excelentul cuplu Smiley-Bartoș am mai scris, nimic de adăugat sau de retras. De ce Românii au talent e cel mai tare? Pentru că nu e un show tematic. Nefiind tematic, pojghiţa de repetitiv cu care se acoperă o Voce, sau niște Chefi, sau un IUmor, sau un Dans sau niște Juniori – le vom vedea pe toate în curând – nu se depune aici. Montajul, această artă discretă, ignorată de public, face mult mai mult decât se crede.

Stricaţi montajul unei zile obișnuite și vedeţi Golden Buzz ce iese. La Românii au talent, montajul construiește un obiect de divertisment unic. Dacă două numere de dans colectiv ar plictisi, unul singur – coregrafia cu mămici care-și poartă bebelușii pe piept (MamaLiga) – devine delicios în combinaţie cu o voce, cu baloane de săpun (Dr. Bubble și Milkshake). Și încă: numerele ratate au savoarea lor. Există o artă a ratării, n-o spun eu, și poate vreodată va exista un show al rataţilor, în care câștigătorul va fi cel care va reuși jocul la zero, ca la cărţi. O cântare ratată nu e neapărat comică, dar, dacă e, locul ei este între două numere entuziasmante. Combinaţii.

Ultima carte e scandalul. Demn de Vocea României, numărul de operă al Paulei Rad – golden buzz-ul ediţiei – a atras comentarii dure la adresa Operei din Cluj-Napoca. Că tot sunt la modă fake-news: interpreta joacă rolul titular de melodramă, cireașa de pe tortul showului. Posesoarea unei voci excepţionale, ea a absolvit Conservatorul, dar lucrează ca femeie de serviciu. Declară că a fost respinsă în urma unei selecţii a Operei de la Cluj, Călinescu se inflamează, e tot ceea ce lipsea: indignarea, super-emoţia televiziunii. Câteva zile mai târziu, directorul Operei se simte obligat să intervină: tânăra nu participase niciodată la vreo selecţie oficială. Chiar solista admite apoi că da, e adevărat, nu performase decât într-o audiţie privată. Ce-ar fi fost acest moment fără știrea falsă? Care-i miza? Simplu: emoţia. Mai multă emoţie. Mai mulţi timpi de atenţie. Concurenţa se ascute în sezonul abia început. Pro-ul pregătește serial nou, un nou format de dans, dar suferă-n gastronomie, în faţa Chefilor de la Antenă. Să iasă ghioceii!