Ador să fiu prost

Aproape trei sferturi (71%) din publicul comercial 18-49 s-a uitat vineri 10 iunie la meciul de deschidere France 2016, Franța-România. Un spot publicitar a costat până la 25.000 de euro. Există încă viață în televiziune, dar trebuie remarcat aici că televiziunea trebuie, pentru a face audiențe uriașe, să apară drept o instituție conservatoare.

Conservatoare, în ce sens? Spre deosebire de artă, televiziunea nu-și poate permite să facă revoluții, să se joace de-a Tristan Tzara. Nu-și poate permite să piardă sprijinul publicului de dragul de a-l emancipa. Televiziunea trebuie să creeze nevoie de identificare, adică spălare de creiere. Dar spălare pe creier face orice formă de cultură care nu contrazice impulsurile primare ale publicului. Atunci când obligi publicul să-și pună întrebări, să gândească fără să simtă, să descopere ceva ce nu-l interesa, te alegi cu multe refuzuri și cu puține dezertări de la „ce-mi vine mie”.

Competiția sportivă e altceva. Acolo poți fi prost, năuc, mârlan, naiv – Père Poulet –, infantil, furios, nevricos, violent, porc – pe scurt, poți scăpa dracului de costumul de om pe care ditamai tonele de morală prescriptivă ți l-au pus pe umeri. Tot ce dă prost în lumea urbană merge aici. Dă prost să fii naționalist, dar aici e OK.

Nu se face să fii macho, dar aici ești pasionat de un joc „nu pentru fetițe”. Înjuri ca la volan, bei bere fără să o consumi responsabil. Când te duci la teatru, nu te-apuci să interpelezi actorii de pe scenă, dar acum ești lăsat să vorbești cu jucătorii din teren. În fine, ți se permite să-ți placă nu jocul – estetic, adică –, ci faptul că ai tăi îi călăresc pe adversari.

De zeci de ani, evenimentul tv numit campionat de fotbal s-a modificat insignifiant ca scenariu. Tehnica a evoluat, se vede mai bine, se vede în culori, în 3D, în HD. Se filmează din drone, deci poți vedea de deasupra terenului – dar mai ales ca să apreciezi mai bine dacă a fost sau nu (fault). Pateticul e același însă.

În fotbal, sensibilitatea cool e OZN. Meciul s-a lăbărțat în talk-showuri în amonte și-n aval, dar emisiunea de televiziune numită transmisie de meci (de fotbal) mi se pare îngrozitor de stagnantă. Doar că nimeni nu cere ceva nou. Ceea ce-i vechi funcționează foarte bine: o identificare cromatică și lingvistică cu ceea ce se numește o echipă; o identificare a dușmanului în imaginea echipei adverse; niște neuroni-oglindă cu care să poți urmări ca și când ai fi în pielea lor și cam asta-i tot.

Probabil că de-acum, după ce acest obiect numit echipa noastră a ieșit din competiție, a te uita la meci va redeveni o activitate în share cu altele. Faptul rămâne: există o vreme când nu mai suporți să fii inteligent, adică să stai de gardă la mintea ta. Și cum altfel poți fi prost fără să te acuze cineva că ești? Acum, de pildă, prietene de-ale mele de pe Facebook sunt indignate că-i disprețuim pe albanezi. Altfel de ce ne-am rușina că am mâncat bătaie de la ei, întreabă ele? Păi, o să-i răspundem franc, cine naiba a auzit de albanezi? Știți care-i prima lecție a detectorului de mine albanez? Întotdeauna ține mâinile pe urechi când pui piciorul în față! 

PROFIL DE PERSONAJ
Armando Sadiku

■ A marcat primul gol al Albaniei la un turneu final. Împotriva României.

■ Are 25 de ani și 1,86 m. S-a născut la Elbasan. La 21 de ani s-a transferat la Lugano, apoi la FC Zurich, în prima ligă elvețiană, dar a fost mereu împrumutat. Joacă la FC Vaduz (prima ligă elvețiană) până la sfârșitul acestei luni (locul 8 din 10 echipe).

■ Are șase goluri pentru naționala Albaniei, în 22 de meciuri.

■ Valoarea pe transfermarkt: 750.000 euro.

NU RATA la tv

Ginx eSports Live luni, 27 iunie, Ginx Tv, ora 22:00

Nu știam că sunt însărcinată Episodul 1 sezon 2 luni, 27 iunie, TLC, ora 18:30