Absentia, noul serial thriller de pe AXN

Absentia e titlul latinesc al serialului thriller care a început la AXN de luni, 25 septembrie. Un i prelungește un cuvânt estetic, nici prea lung, nici prea scurt, ca pentru a mări suspansul.

Serialul nu e, totuși, original. Un film numit la fel, în care este vorba tot despre dispariţia misterioasă a unui personaj pe care toţi îl cred mort, a fost realizat de Mike Flanagan în 2011, în urma unui crowdfunding. Un bărbat este de data aceasta dispărutul, anii dispariţiei sunt șapte, nu șase, ca la AXN. Televiziunea știe să recicleze, să dea un design diferit unor obiecte care deja există, să asambleze pentru un public mai comod, mai fidel, orice eveniment pe care să-l transforme într-o serie. Seria e regizată de Oded Ruskin și o are ca vedetă pe actriţa de origine sârbă Stana Katic, o wonderwoman care dispare șase ani dintr-o lume pe care-o regăsește schimbată și despre care nu știe - încă - ce s-a întâmplat între timp. 

Serialul a deschis a 57-a ediţie a Festivalului de televiziune de la Monte Carlo, din iunie, are 10 episoade și a fost turnat în Bulgaria. Dacă tot vine vorba despre răpiri, despre serial killer și despre transporturi ilegale de prostituate balcanice, dacă tot trebuie să se vorbească în ceea ce ar trebui să apară ca limba rusă (dar poate fi sârbă, who cares?), atunci, da, Bulgaria. 

Filmul e dinamic, dar lipsit de dantelăria de detalii - scumpe - pe care le pun în scenă producţiile HBO. Asta poate și pentru că accentul cade aici pe acţiune și pe surprize narative. De toate pentru toţi: tramă poliţistă pentru spectatorul mai hârșit, căruia îi e dor de raţionamente spectaculoase, mai degrabă decât de incendii și explozii ; mafie sud-est-europeană, pentru spectatorul occidental care vrea un pic de exotic și, dacă tot se poate, o ocazie să-și reverse din frustrări pe rușii post-socialiști care mânjesc Occidentul cu cinismul lor crud; dramă de familie, pentru publicul feminin, așezat frumos în faţa unei povești despre divorţ, iubire de mamă rănită, iubire de nevastă ameniţată, lașitate masculină (în contrast cu forţa fizică), iubirea dintre fraţi, domoală, dar mai solidă decât cea erotică, inocenţă infantilă (toată dimensiunea aceasta familială promite să se dezvolte în episoadele următoare, în primul episod nu apare decât o sugestie a acestor relaţii); în fine, pentru amatorii de frisoane, montaje sacadate și imagini gloomy trimit la o violenţă iminentă și la o traumă debordantă, pe care filmul promite - iar - să o desfășoare și să o explice mai încolo. 

Peste toate, domină un imaginar acvatic cu foarte bună aderenţă dramatică. Un cadavru în lac. O femeie pe cale să se înece într-un acvariu. O familie care se plimbă cu barca pe lac (dacă tot erau în Bulgaria, puteau să meargă la mare, dar nu mă bag). Sigur, multe vin tocmai de la Hitchcock în thriller, dar ăsta-i un truism.

Deși e greu uneori să dezvolţi o peliculă de 450 de minute dintr-un film de 90, să lungești altfel spus de cinci ori o naraţiune fără să-i răpești din interes, realizatorii reușesc un prim episod în viteză de croazieră, la care n-ai timp să te uiţi prea mult pe lângă ecran. Nucleele deja prezentate - thriller poliţist, dramă familială, film horror - au timp să se desfacă la vremea lor, iar spectatorului nu i se cere vreun efort de interpretare exagerat și nici nu i se impune o estetică pronunţată (prea mult sex/eros sau violenţă exagerată duc la întrebări și pun probleme).

Personajele sunt corecte, altfel spus, arată bine, dar stau cuminţi în marja de - pot să zic? - expectanţă a rolurilor lor. Audienţă generală, așadar.

Scris de Alexandru Matei