No Man's Land, un spectacol în care viaţa şi moartea îşi dau mâna

“No man's land” de Danis Tanović, în regia bulgarului Alexander Morfov este un spectacol dinamic cu multă ironie şi umor dar şi cu orori ale războiului şi tragedii dar mai presus de toate cu oameni adevăraţi şi principiile lor, oameni care valorizează respectul, camaraderia, adevărul şi omenia.

Alexander Morfov este cunoscut publicului din România pentru două spectacole grandioase montate la Sala Mare a Teatrului Național - “Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt cu Maia Morgenstern și Mircea Rusu în rolurile principale și “Furtuna” de William Shakespreare, cu Ion Caramitru în rolul Prospero și Mihai Călin în rolul Caliban, rol pentru care actorul a primit și un Premiu UNITER în 2015.

No Man's Land este o satiră la adresa războiului, cu toate implicaţiile sale, plecând de la conflictele din războiul balcanic dintre sârbi şi bosniaci, unde are loc acţiunea.

Scenariul tratează lumea dură a războiului (cu lupte de putere, cu arme, grenade şi tancuri, cu oameni abrutizaţi or meschini, cu tragedii) într-o notă de sarcasm, cu mult umor negru şi ironii.

Povestea este simplă: doi soldaţi inamici, un sârb şi un bosniac, sunt prinşi într-un context ciudat la mijlocul frontului, în tranşeele dintre linii. Aceştia vorbesc aceeaşi limbă, au cunoştinţe comune cu care şi-au petrecut copilăria şi totuşi se află pe poziţii de frondă, sunt inamici.

‘’Pentru că eu am puşcă şi tu n-ai’’, aceasta este regula, arma dictează cine are dreptate pe timp de război. Conflictele armate topesc individul, neutralizează interesele comune şi rezumă totul la doi, la două tabere rivale. Conflictele sădesc distrugere, nimicire şi praf.

În mijlocul războiului, forţaţi să stea împreună între taberele rivale, personajele se transformă însă, se dezbară într-un fel de război. Între insulte, poziţii de forţă, bruscări, bătăi şi înjurături, apare plăpând dar se multiplică repede şi îi domină ’”umanul”.

Un cuvânt ne-ţipat, un bandaj oferit, o ţigară întinsă sau un gât de alcool, o atingere sau o strângere de mână, metamorfozează personajele şi le apropie. Într-o lume neagră, devastată de ura propovăduită de război, vedem prietenie, bunătate şi grijă faţă de cel de lângă tine, pentru că este om, cel dintâi (dispare duşmanul de luptă, aşa cum dictează războiul).

"Un spectacol în care viaţa şi moartea îşi dau mâna, dar se trădează cu zâmbetul pe buze". Alina Epîngeac, Yorick.ro

Spectacolul îl puteți viziona la Teatrul Național București "I.L. Caragiale'' pe data de 3 și 19 februarie, ora 19.00, Sala Studio.

Fotografii de Florin Ghioca