Viktoria

Semnat de regizoarea bulgară Maya Vitkova, Viktoria seamănă cu filmele Noului Cinema Românesc la privirea politică pe care o aruncă asupra istoriei recente, și anume comunismul și dictatura, și se desparte printr-o estetică mai puţin minimalistă, apropiindu-se mai degrabă de realismul magic. Coproducţia bulgaro-română (Mandragora, din partea românească) are o poveste cu mai multe straturi, toate recognoscibile în istoria recentă românească, cu elemente care nu riscă să nu-și găsească descoperirea semnificaţiei, un film deopotrivă cu picioarele bine înfipte în prezent, dar cu o privire vigilentă către trecut. Cu zece ani înainte de căderea comunismului în întreaga Europă, Boryana (interpretată crud, dureros și organic de Irmena Chichikova), în permanent conflict cu mama sa, activistă de partid și neglijentă cu fiica sa, se hotărăște să nu aducă pe lume un copil. Nu-și convinge soţul să fugă din ţară, ba mai mult, la insistenţele lui și în ciuda eforturilor ei de a se proteja (într-o ţară cu o lege antiavort cu consecinţe mai puţin dramatice decât în România, totuși destul de drastică), naște o fetiţă.

Viktoria vine pe lume fără buric, iar comuniștii și propaganda vor specula malformaţia și o vor interpreta ca pe un semn cert al „omului nou” rupt total de trecut, așa cum însuși președintele Todor Jivkov perorează într-un discurs. Astfel, Viktoria, „copilul deceniului”, va deveni un copil privilegiat, cu casă nouă, un telefon cu buton roșu în directă legătură cu tovarășul președinte, cu mașină și șofer și cu o mamă în permanent conflict cu sistemul pe care, iată, acum e nevoită să-l înghită. Cu un conţinut semi-autobiografic, filmul Mayei Vitkova urmărește relaţiile dintre mamă și fiică în diverse ipostaze, ideologii și epoci, cele trei povești fiind desfășurate într-o perioadă împărţită în mod egal, una înainte de 1989 și una postcomunistă.

Sprijinindu-se pe metafora cordonului ombilical, filmul e punctat de câteva efecte vizuale care aparţin registrului realismului magic, ce va fi străbătut de momente și nuanţe în care laptele și sângele creează un discurs necesar poveștii și emoţiilor pe care povestea le generează. Semnificaţia cordonului ombilical poate avea multiple interpretări, dincolo de cea oferită de președintele comunist, ea având relevanţă inclusiv la nivel politic atunci când vorbim de dependenţa de un anumit regim, dependenţă toxică și perversă de cele mai multe ori, dar și/sau de neputinţa de a evolua sau de a ne maturiza în lipsa unei legături, rătăcirea unei generaţii (din care regizoarea face parte) pe drumul dintre un regim către altul, al celor născuţi în comunism care traversează în adolescenţă perioada de tranziţie către capitalism și care se maturizează complet într-un alt sistem.

Aflaţi programul de difuzare a filmului Viktoria în cinematografe aici.

DESPRE REGIZOARE

Maya Vitkova este o scenaristă, regizoare și producătoare născută la Sofia în 1978. A absolvit Academia de Film și Teatru bulgară, cu un masterat în regie. A lucrat ca asistent de regie și director de casting pentru producţii locale, dar și internaţionale. Filmul ei, Viktoria, a primit aplauze de la criticii internaţionali și a avut nominalizări la festivaluri importante.