Recenzia filmului "Nouă vieți"

Nu vă pierdeți vremea cu filmul ăsta. Sigur că au mai fost și-or să mai fie mii de filme mult mai imbecile decât ăsta. Să spunem nu tâmpeniei, căci, iată, dragostea în vremea lui Talking Tom ne spală creierele cu un program constant și eficient, cu apă călduță, dar suficient să facem clăbuci și să ni se pară că trăim iar ca-n reclamă. 

O să spuneți că am ceva cu Nine Lives/Nouă vieți, regizat de Barry Sonnenfeld (The Addams Family, Get Shorty, Men in Black), pentru că sunt alergică la părul de pisică. Nimic mai fals. N-am nimic cu ele. Ce am, am cu mințile care visează, gândesc, promovează filme ca acesta, iar când Kevin Spacey sau Christopher Walken joacă în ele, nu poți să nu te întrebi ce e în capul lor. Abia aici se declanșează alergia. Că în buzunarul lor e mai limpede ce găsim, asta e altă treabă. Dar, chiar așa, acest film insipid și inutil, despre cum omul primește o lecție de viață fiind captiv într-un corp de pisică, nu ar fi trebuit aruncat la coș de la început? Povestea magnatului confiscat de propria avere și înghițit de bussiness are o rezolvare: poartă-te bine ca o pisică care scrie LOVE cu un ghem de lână roșie, astfel că fiica și nevasta or să cadă în fund de admirație și o să-ți recapeți echilibrul. Niște proaste! Pardon, nu sunt misogină, dar, totuși, rezolvarea nu stă într-un corp de pisică pufoasă, oricâte convenții aș înghiți dimineața, la prânz și seara. 

Aș vrea totuși să înțeleg de ce e nevoie să stai în corp de pisică până când pricepi că ești un ticălos care ar trebui să se mai uite și în altă parte, nu doar în oglindă, până leșină de plăcere. Au fost epuizate toate variantele comice și a rămas doar acest rebut de poveste? Cred că nici unul dintre actori nu avea nevoie să citească nici măcar prima pagină din povestea lui Mr. Fuzzypants ca să zică, nu, mulțumesc. Mda, și totuși cât de stupid trebuie să fie să ajungi la vârstele respectabile ale lui Spacey și Walken și să-ți spui: Cât de mult mi-ar plăcea să jucăm împreună! Unul nu se vede trei sferturi din film, celălalt vorbește trei sferturi din film cu o pisică cu glas de om. O întâlnire rară în cinemaul american! sau cum spune reclama filmului „într-un rol așa cum nu l-ați mai văzut până acum”. E drept, îl auzim. Și pe bune, parcă a fost mai amuzant pe când era o lăcustă cu capsa pusă.