Eroinele din Umbre | Maria Obretin

Eroinele din Umbre | Maria Obretin



Pe 12 noiembrie s-a lansat, pe HBO și HBO GO, al doilea sezon din Umbre, serialul care a făcut cele mai multe valuri la publicul urban, milenial. Noua producţie se poate vedea în 19 ţări, iar scenariul e scris de Bogdan Mirică (regizorul lungmetrajului Câini). 


Toate indiciile apărute până acum în public duc spre teoria că Umbre 2 e mai bun decât Umbre 1, ceva mai violent în formă și mai consistent în fond. Vom descoperi singuri asta, pe parcursul celor 6 episoade (serie scurtă, ca toate producţiile care se respectă). În așteptarea lor citiţi ce spun eroinele serialului despre ele însele și producţia în care joacă.





Maria Obretin: femeia fatală e o mamă


Maria Obretin, actriţă de teatru și film, plină de personalitate și sex-appeal, joacă, în Umbre, rolul unei mame care ţine echilibrul într-o familie pe cale să explodeze. Gina e soţia lui Relu, personajul principal, un taximetrist care se trezește catapultat, din propria lume, în lumea interlopă.


Despre personajul din Umbre. Gina e o femeie foarte puternică, plină de curaj, știe ce vrea și mai ales ce nu vrea, e un om intransigent și luptător. Are în același timp umor, replici bune și tăioase, o ia valul, dar e o fiinţă care poate aprecia situaţia la rece și poate lua decizii în consecinţă. Nu am nici atât curaj și nici nu-mi păstrez sângele rece în situaţii limită, asemenea ei. Și sunt mult mai conciliantă în general. Cred că ne leagă mult un spirit justiţiar, un fel corect și cinstit de a ne raporta la viaţă.


Despre ea ca om și ea ca personaj. Una din provocările principale în construirea acestui rol a fost să pun pe umerii mei experienţa de mamă. Gina are doi copii mari, e măritată de vreo 16 ani. Are o așezare, o siguranţă, ţine frâiele familiei, are grijă de toţi. Tot universul ei este familia, pentru care ar face orice să o știe în siguranţă. Cred că Gina e o soţie și o mamă foarte bună. De aici am pornit. Și am încercat să traduc asta prin grija pe care o are pentru cei din jur. E un ideal de femeie cu familie, din acest punct de vedere.




Despre rolul ei din Umbre și feminitate. Nu mi-am propus, în timp ce filmam, să mizez pe feminitate. Nu m-am gândit la asta. Aveam lucruri grele și imprevizibile de jucat. Din liniștea și siguranţa universului ei casnic, Gina e aruncată brusc într-o lume criminală, are revelaţia că soţul ei este un ucigaș. De aici, un cumul de evenimente asupra cărora Gina nu mai are control. Dar, da, indiferent de acţiunile Ginei, am avut conștiinţa faptului că e un om bun și cinstit, o femeie cu o energie caldă, o mamă care s-ar sacrifica pentru copiii ei, o femeie care, chiar și după 16 ani, își iubește pasional soţul. Cred că de aici a ţâșnit feminitatea Ginei. 


Pentru mine, feminitatea e ceva ce ţine de energie, de sufletul din privire, de un fel de a fi cald și învăluitor, care e greu de pus în cuvinte. Nu cred în scuturile ridicate. Cred că nu trebuie să ne temem de emoţia și de fragilitatea noastră. Mai ales că știm că suntem la fel de puternice pe cât suntem de fragile.




Despre lumea din serial. E o lume brutală, dură, sângeroasă. Ce mi s-a părut interesant la personajul meu e fix această trecere de la calmul, ordinea, căldura, siguranţa dintr-o familie obișnuită la șocul, groaza, descoperirea că soţul e un criminal. Prima ciocnire e șocantă și violentă. E un moment paralizant pentru Gina. Soluţia pe care o găsește e despărţirea de Relu, ca să-și poată proteja copiii de lumea pe care soţul ei o aduce cu el. E reacţia personajului meu la această lume. Reacţia Ginei, care este un om curat, cinstit, care ar face orice să-și protejeze copiii.


E o lume prea puternică și violentă ca să se poată lupta cu ea, deci o refuză. Sigur, scenariul inteligent ne conduce la o încuscrire grabnică fix cu șeful mafiei și, de aici, un conflict interior cumplit. Există și personaje feminine care funcţionează bine în această lume. Personajul Andreei Vasile, Nico, se mișcă foarte comod printre mafioţi, are inteligenţă specifică, sângele rece, armele cu care să le facă faţă.



Despre feminism. Nu mă preocupă în mod special feminismul. Nu-s o militantă. Mă dor mai degrabă nedreptăţile, sărăcia, prostia, lipsa de educaţie, faptul că neglijăm copiii și bătrânii, modul ăsta de trăit la timpul prezent, fără să ne pese de generaţiile care vin după noi și pentru care nu construim curat, trainic. Cât despre femei, le găsesc absolut minunate, luptătoare, muncitoare, deștepte, cultivate. În mai toate joburile mele, care sunt diverse, majoritatea celor cu care colaborez sunt femei. Intuiţia, capacitatea de comunicare, felul în care sesizează nuanţele și seriozitatea fac din femei colaboratori minunaţi. Cred că energia feminină a câștigat imens teren în ultimii ani.


Totuși, nu m-ar deranja ca bărbaţii să-și mai amintească să ne deschidă ușa, să ne dea mâna când coborâm o scară, ce știu eu, mici sau mari galanterii, cărora le simt lipsa. Actriţă vs actor. Cred că e mai dificil pentru o actriţă decât pentru un actor. În primul rând, pentru că suntem mult mai multe actriţe decât actori pe piaţă. Iar rolurile sunt adesea mai multe pentru băieţi. Majoritatea pieselor clasice au multe roluri de bărbaţi și doar 2-3 ofertante pentru femei. Piesele contemporane, din fericire, au mai echilibrat acest decalaj. Și în filme rolurile de femei sunt mai puţine. De aici, o luptă mai zdravănă în tabăra fetelor. O luptă pe care ne-am asumat-o încă de la admiterea în facultatea de teatru.



Despre modele feminine. Nu am avut modele vestite. Am avut modele... iubite. Mama și bunica care m-a crescut, căreia îi ziceam Furtunica, pentru că era mică și agitată. Mama e modelul meu de femeie- mamă. E un om bun, cald, generos, nu are pic de răutate sau invidie în sufletul ei. Are o energie caldă și delicată și te simţi în siguranţă în preajma ei. Iar mamaia Furtunica era o forţă a naturii, grabnică la mânie, muta munţii din loc după bunul ei plac. Era teribilă! Era ca o leoaică pentru familia ei, să-i știe pe toţi bine, la casele lor. Soiul acela de româncă simplă și sănătoasă, generoasă până la sacrificiu.




Despre cum a luat rolul. Am primit un telefon, două secvenţe, m-am prezentat la casting. Mi s-a părut de la prima citire că e un scenariu foarte bun, imprevizibil, că personajul meu are ce juca. Am făcut propuneri curajoase la probe, probabil ceea ce am intuit eu s-a potrivit cu așteptările pentru acest rol. Și gata! Am primit telefon că eu sunt Gina. Ceea ce m-a bucurat foarte tare. 


Îmi place în primul rând să filmez pentru acest serial. E o echipă care funcţionează foarte bine, toţi iubim acest proiect, fiecare își face foarte bine treaba, te simţi în siguranţă. E o energie foarte bună la filmări, râdem mult, se fac farse. În același timp, când se dă „motor! acţiune”, devenim brusc serioși și implicaţi total în lucrurile grave pe care le avem de jucat. Bogdan Mirică a scris un scenariu care ne-a provocat pe toţi și ne-a făcut să dăm tuturor se simte în serial. Umbre e tensionat, imprevizibil, are situaţii limită rezolvate spectaculos, personaje pe care ajungi să le iubești, replici foarte bune, pline de umor. Acest tip de umor dark îmi place teribil.



Cu cine relaţionează cel mai mult la filmări. Cu familia mea, în primul rând! Am și filmat mult cu ei în primul sezon, a fost o experienţă interesantă să ne trezim peste noapte o familie închegată și cu multe probleme în căsuţa noastră din Căţelu. Pavlu e un partener foarte bun, atent și generos. E o bucurie să lucrezi cu el, nici nu ai impresia că muncești. Cu cei doi copii am dezvoltat o relaţie frumoasă, trainică, duioasă. Ne bucuram și ţopăiam în dimineţile în care ne reîntâlneam la filmări. Nu puteam întâlni o familie fictivă mai bună!



Ce spune despre colegele de platou, Andreea Vasile și Mădălina Craiu. Amândouă sunt foarte talentate, serioase, muncitoare, sunt parteneri pe care te poţi baza. Mădălina e drăgălașă, caldă, toată numai suflet, are un soi de fragilitate adorabilă și în același timp o forţă teribilă. Andreea e un om foarte bun, cinstit, corect, cu o energie foarte bună. Dacă ai o problemă, îţi dă repede telefon să te ajute. E un om foarte puternic, genul cu care poţi merge până la capătul lumii și înapoi. Cu o conversaţie de calitate asigurată!


Stați aproape! În materialul următor purtăm o discuție cu actrița Andreea Vasile, rolul Nico din serialul Umbre.



Text: Ana-Maria Caia

Foto: Matei BuțăHBO



Comentarii

Mai multe

Top 10 destinații pe care să le vizitezi în 2018

Top 10 destinații pe care să le vizitezi în 2018

Piețe de Crăciun

Piețe de Crăciun

Un an de Lucia Roșca, sărbătorit alături de clientele brandului de modă

Un an de Lucia Roșca, sărbătorit alături de clientele brandului de modă

De-a ascunselea de Crăciun

De-a ascunselea de Crăciun

Crăciunul Copiilor, un eveniment pentru copii de toate vârstele

Crăciunul Copiilor, un eveniment pentru copii de toate vârstele

Fă mișcare la birou, obligatoriu!

Fă mișcare la birou, obligatoriu!

Întâlnește-te cu Adrien Brody în București. Află unde!

Întâlnește-te cu Adrien Brody în București. Află unde!

8 exerciții care te scapă de durerile de genunchi

8 exerciții care te scapă de durerile de genunchi

Cele mai citite

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie

Film de artă este, de obicei, scuza pentru un film prost

Film de artă este, de obicei, scuza pentru un film prost